inflamare

INFLAMÁ, pers. 3 inflamează, vb. I. Refl. (Med.; despre o parte a corpului, un organ) A suferi o inflamaţie; a se umfla. – Din lat. inflammare, fr. enflammer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INFLAMÁRE, inflamări, s.f. Acţiunea de a se inflama şi rezultatul ei; inflamaţie. – V. inflama.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE INFLAM//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre ţesuturi, organe etc.) A ajunge în stare de inflamaţie; a se umfla. [Sil. in-fla-] /<fr. inflammare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INFLAMÁ vb. I. refl. (Med.; despre un ţesut, un organ etc.) A se umfla. [P.i. 3 -mează. / < lat. inflammare, cf. fr. enflammer].
(Dicţionar de neologisme)

INFLAMÁRE s.f. Faptul de a inflama; inflamaţie. [< inflama].
(Dicţionar de neologisme)

INFLAMÁ vb. refl. (despre un ţesut, organ etc.) a suferi o inflamaţie. (< lat. inflamare, fr. enflammer)
(Marele dicţionar de neologisme)

inflamá vb., ind. prez. 3 sg. inflameáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inflamáre s. f., g.-d. art. inflamării; pl. inflamări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INFLAMÁ vb. 1. (MED.) a (se) congestiona, a (se) irita, a (se) obrinti, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. (MED.) a se obrinti, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Braţul s-a ~.) 3. (MED. VET.) a se umfla, (pop.) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

INFLAMÁRE s. (MED.) 1. congestionare, inflamaţie, iritare, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. v. tu-mefiere.
(Dicţionar de sinonime)