INFLUÉNT, -Ă, influenţi, -te, adj. Care are trecere, influenţă; puternic. – Din fr. influent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INFLUÉNŢĂ1, influenţe, s.f. 1. Acţiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei fiinţe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acţiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluţia, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influenţă = separare a sarcinilor electrice şi redistribuirea lor pe suprafaţa unui conductor, datorită acţiunii unui câmp electric; inducţie electrostatică. [Var.: influénţie, influínţă s.f.] – Din fr. influence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INFLUÉNŢĂ2, influenţe, s.f. (înv.) Nume dat unei boli epidemice asemănătoare cu gripa; p. gener. gripă. – Din fr., it. influenza, germ. Influenza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INFLUÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care poate influenţa (pe alţii) prin situaţia sau autoritatea sa; cu pondere; important. [Sil. in-flu-] /<fr. influent, lat. influente
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INFLUÉNŢ//Ă ~e f. 1) Acţiune pe care o exercită cineva sau ceva asupra unui lucru sau a unei fiinţe, modificându-i trăsăturile (de formă, de conţinut, de caracter etc.). 2) Consideraţie de care se bucură cineva; trecere. /<fr. influence, lat. influentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INFLUÉNT, -Ă adj. Cu influenţă, cu trecere; puternic. // s.m. Apă care intră în staţiunea de epurare. [Pron. -flu-ent. / cf. fr. influent, it. influente].
(Dicţionar de neologisme)
INFLUÉNŢĂ s.f. 1. Acţiune exercitată asupra unei fiinţe sau asupra unui lucru, putând să-i modifice conţinutul, caracterul, forma etc. 2. Putere, trecere, precădere. 3. (Med.) Răceală, gripă. [Cf. fr. influence, it. influenza].
(Dicţionar de neologisme)
INFLUÉNT, -Ă I. adj. cu influenţă, cu trecere; puternic. II. s. m. apă care intră în staţia de epurare. (< fr. influent)
(Marele dicţionar de neologisme)
INFLUÉNŢĂ1 s. f. 1. acţiune exercitată asupra unei fiinţe sau a unui lucru, putând să-i modifice conţinutul, caracterul, forma etc. 2. putere, trecere, precădere. (< fr. influence)
(Marele dicţionar de neologisme)
INFLUÉNŢĂ2 s. f. gripă. (< it. influenza)
(Marele dicţionar de neologisme)
influént adj. m. fluent
(Dicţionar ortografic al limbii române)
influénţă (acţiune, gripă) s. f., g.-d. art. influénţei; pl. influénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INFLUÉNT adj. important, însemnat, marcant, puternic. (Un personaj ~.)
(Dicţionar de sinonime)
INFLUÉNŢĂ s. 1. înrâurire, putere, (rar) stăpânire, (înv.) înrâurită. (Nu are nici o ~ asupra lui.) 2. v. autoritate. 3. înrâurire, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. v. efect.
(Dicţionar de sinonime)
INFLUÉNŢĂ s. v. gripă.
(Dicţionar de sinonime)
ELECTRIZARE PRIN INFLUÉNŢĂ s. (FIZ.) inducţie electrostatică.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INFLUÉNŢĂ1, influenţe, s.f. 1. Acţiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei fiinţe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acţiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluţia, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influenţă = separare a sarcinilor electrice şi redistribuirea lor pe suprafaţa unui conductor, datorită acţiunii unui câmp electric; inducţie electrostatică. [Var.: influénţie, influínţă s.f.] – Din fr. influence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INFLUÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care poate influenţa (pe alţii) prin situaţia sau autoritatea sa; cu pondere; important. [Sil. in-flu-] /<fr. influent, lat. influente
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INFLUÉNŢ//Ă ~e f. 1) Acţiune pe care o exercită cineva sau ceva asupra unui lucru sau a unei fiinţe, modificându-i trăsăturile (de formă, de conţinut, de caracter etc.). 2) Consideraţie de care se bucură cineva; trecere. /<fr. influence, lat. influentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INFLUÉNT, -Ă adj. Cu influenţă, cu trecere; puternic. // s.m. Apă care intră în staţiunea de epurare. [Pron. -flu-ent. / cf. fr. influent, it. influente].
(Dicţionar de neologisme)
INFLUÉNŢĂ s.f. 1. Acţiune exercitată asupra unei fiinţe sau asupra unui lucru, putând să-i modifice conţinutul, caracterul, forma etc. 2. Putere, trecere, precădere. 3. (Med.) Răceală, gripă. [Cf. fr. influence, it. influenza].
(Dicţionar de neologisme)
INFLUÉNT, -Ă I. adj. cu influenţă, cu trecere; puternic. II. s. m. apă care intră în staţia de epurare. (< fr. influent)
(Marele dicţionar de neologisme)
INFLUÉNŢĂ1 s. f. 1. acţiune exercitată asupra unei fiinţe sau a unui lucru, putând să-i modifice conţinutul, caracterul, forma etc. 2. putere, trecere, precădere. (< fr. influence)
(Marele dicţionar de neologisme)
INFLUÉNŢĂ2 s. f. gripă. (< it. influenza)
(Marele dicţionar de neologisme)
influént adj. m. fluent
(Dicţionar ortografic al limbii române)
influénţă (acţiune, gripă) s. f., g.-d. art. influénţei; pl. influénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INFLUÉNT adj. important, însemnat, marcant, puternic. (Un personaj ~.)
(Dicţionar de sinonime)
INFLUÉNŢĂ s. 1. înrâurire, putere, (rar) stăpânire, (înv.) înrâurită. (Nu are nici o ~ asupra lui.) 2. v. autoritate. 3. înrâurire, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. v. efect.
(Dicţionar de sinonime)
INFLUÉNŢĂ s. v. gripă.
(Dicţionar de sinonime)
ELECTRIZARE PRIN INFLUÉNŢĂ s. (FIZ.) inducţie electrostatică.
(Dicţionar de sinonime)