infra
ÍNFRA1 adv. (În notaţia bibliografică) Dedesubt, mai jos, mai departe. – Cuv. lat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÍNFRA2- Element de compunere care înseamnă „dedesubt, sub” şi care serveşte la formarea unor substantive şi a unor adjective. – Din lat. infra, fr. infra-.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INFRA- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „de mai jos”, „dedesubt”, „dincolo de”. [< fr. infra-, cf. lat. infra].
(Dicţionar de neologisme)
INFRA adv. Notaţie bibliografică cu semnificaţia „dedesubt”, „mai jos”. [< lat. infra].
(Dicţionar de neologisme)
INFRA1- pref. „sub”, „dedesubt”, „dincolo de”. (< fr. infra-, cf. lat. infra)
(Marele dicţionar de neologisme)
ÍNFRA2 adv. (în notaţia bibliografică) dedesubt, mai jos, mai departe. (< lat. infra)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÍNFRA2- Element de compunere care înseamnă „dedesubt, sub” şi care serveşte la formarea unor substantive şi a unor adjective. – Din lat. infra, fr. infra-.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
INFRA adv. Notaţie bibliografică cu semnificaţia „dedesubt”, „mai jos”. [< lat. infra].
(Dicţionar de neologisme)
INFRA1- pref. „sub”, „dedesubt”, „dincolo de”. (< fr. infra-, cf. lat. infra)
(Marele dicţionar de neologisme)
ÍNFRA2 adv. (în notaţia bibliografică) dedesubt, mai jos, mai departe. (< lat. infra)
(Marele dicţionar de neologisme)