infuza

INFUZÁ, infuzez, vb. I. Tranz. A turna apă clocotită peste o plantă medicinală pentru a obţine o infuzie. – Din fr. infuser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INFUZ//Á ~éz tranz. (plante medicinale) A opări lăsând să se răcorească într-un vas închis (în vederea extragerii componenţilor activi). /<fr. infuser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INFÚZ, -Ă adj. (Despre cunoştinţe, virtuţi) Posedate în mod natural, fără a fi fost nevoie să fie însuşite; înnăscut. [< fr. infus].
(Dicţionar de neologisme)

INFUZÁ vb. I. tr. A turna apă fiartă peste o plantă medicinală pentru a obţine o infuzie. [P.i. infúz. / < fr. infuser, cf. lat. infundere – a vărsa peste].
(Dicţionar de neologisme)

INFÚZ, -Ă adj. (despre cunoştinţe, virtuţi) posedate în mod natural, fără a fi fost nevoie să fie însuşite; înnăscut. (< fr. infus)
(Marele dicţionar de neologisme)

INFUZÁ vb. tr. 1. a face o infuzie. 2. a face să pătrundă (un lichid) într-un corp. 3. (fig.) a comunica, a face să pătrundă. (< fr. infuser)
(Marele dicţionar de neologisme)

infúz adj. m., pl. infúzi; f. sg. infúză, pl. infúze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

infuzá vb., ind. prez. 1 sg. infuzéz, 3 sg. şi pl. infuzeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)