ingambament
INGAMBAMÉNT, ingambamente, s.n. Procedeu poetic cerut de necesităţi prozodice sau de dorinţa de a scoate în relief anumite cuvinte, care constă în trecerea unei părţi de frază ori propoziţie sau a unor cuvinte dintr-un vers în versul următor. – Cf. fr. e n j a m b e m e n t.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INGAMBAMÉNT s.n. (Lit.) Procedeu de versificaţie constând în continuarea ideii poetice în versul următor, fără a marca aceasta prin vreo pauză; enjambement; rejet. [< it. ingambamento, fr. enjambement].
(Dicţionar de neologisme)
INGAMBAMÉNT s. n. procedeu de versificaţie constând în continuarea ideii poetice în versul următor, fără a marca aceasta prin vreo pauză; enjambement, rejet (3). (< it. ingambamento, după fr. enjambement)
(Marele dicţionar de neologisme)
ingambamént s. n., pl. ingambaménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INGAMBAMÉNT s.n. (Lit.) Procedeu de versificaţie constând în continuarea ideii poetice în versul următor, fără a marca aceasta prin vreo pauză; enjambement; rejet. [< it. ingambamento, fr. enjambement].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
ingambamént s. n., pl. ingambaménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)