ingerare

INGERÁ, ingerez, vb. I. Tranz. (Rar) A înghiţi alimente. – Din fr. ingérer, lat. ingerere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INGERÁRE, ingerări, s.f. Acţiunea de a ingera şi rezultatul ei; ingestie. – V. ingera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INGER//Á ~éz tranz. rar (alimente) A introduce prin gură în stomac; a înghiţi. /<fr. ingérer, lat. ingerere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INGERÁ vb. I. tr. (Rar) A înghiţi, a introduce în stomac (alimente). [< fr. ingérer, cf. lat. ingerere – a duce în...].
(Dicţionar de neologisme)

INGERÁRE s.f. Acţiunea de a ingera şi rezultatul ei; ingestie. [< ingera].
(Dicţionar de neologisme)

INGERÁ vb. tr. 1. a îngurgita. 2. a se introduce, a se amesteca, a face presiuni. (< fr. ingérer, lat. ingerere)
(Marele dicţionar de neologisme)

ingerá vb., ind. prez. 1 sg. ingeréz, 3 sg. şi pl. ingereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INGERÁ vb. (FIZIOL.) a înghiţi, (livr.) a ingurgita. (A ~ un aliment.)
(Dicţionar de sinonime)

INGERÁRE s. (FIZIOL.) înghiţire, (livr.) ingestie, ingurgitare. (~ mâncării.)
(Dicţionar de sinonime)