inghimpare

ÎNGHIMPÁ, înghímp, vb. I. Tranz. şi refl. (Pop.) A (se) înţepa, a (se) împunge. ♦ Tranz. Fig. A îmboldi. – În + ghimpe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNGHIMPÁ înghímp tranz. 1) (fiinţe sau părţi ale corpului lor) A supune unei senzaţii de durere fizică, înfigând un obiect ascuţit; a împunge; a înţepa. 2) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau vorbe usturătoare; a înţepa; a împunge; a muşca. /în + ghimpe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNGHIMPÁ mă înghímp intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturătoare (unul cu altul). /în + ghimpe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înghimpá vb., ind. prez. 1 sg. înghímp, 3 sg. şi pl. înghímpă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înghimpáre s.f. (pop.) 1. înţepare într-un ghimpe, împungere în ghimpe, înghimpătură, înghimpat. 2. (fig.) îmboldire, îndemnare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
ÎNGHIMPÁ vb. v. împunge, îndemna, înţepa, stimula.
(Dicţionar de sinonime)