ingineră dex - definiţie, sinonime, conjugare

ingineră

inginer ingineră
INGINÉR, -Ă, ingineri, -e, s.m. şi f. Specialist cu o pregătire tehnică şi teoretică obţinută într-un institut de învăţământ superior, care prestează o activitate tehnică de proiectare, de cercetare, de organizare şi de conducere a proceselor tehnologice dintr-o întreprindere; titlu deţinut de această persoană. – Din it. ingegnere. Cf. rus. i n j e n e r, fr. i n g é n i e u r, germ. I n g e n i e u r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INGINÉR ~ă (~i, ~e) m. şi f. Specialist cu studii tehnice superioare apt să efectueze şi să dirijeze diferite lucrări (de proiectare, de construire, de exploatare etc.). /<fr. ingénieur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

inginér (inginéri), s.m. – 1. Specialist cu pregătire tehnică şi teoretică în urma absolvirii unei facultăţi. It. ingegnero (sec. XIX). – Der. inginereasă, s.f. (nevastă de inginer; femeie inginer); inginerie, s.f.; ingineresc, adj.; inginereşte, adv.
(Dicţionarul etimologic român)

INGINÉR s.m. Diplomat al unei şcoli superioare politehnice sau al unui institut cu caracter tehnic care organizează şi conduce procesele tehnologice într-o întreprindere. [< fr. ingénieur, it. ingegnere, germ. Ingenieur].
(Dicţionar de neologisme)

INGINÉR, -Ă s. m. f. specialist cu calificare superioară care organizează şi conduce procesele tehnologice într-o întreprindere. (< it. ingegnere, fr. ingénieur, germ. Ingenieur)
(Marele dicţionar de neologisme)

inginér s. m., pl. inginéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inginéră s. f., g.-d. art. inginérei; pl. inginére
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in ing ingi ingin ingine

Cuvinte se termină cu literele: ra era nera inera ginera