ingrat

INGRÁT, -Ă, ingraţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care nu-şi manifestă recunoştinţa pentru serviciile şi avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplăteşte, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puţin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INGRÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care nu manifestă recunoştinţă; nerecunoscător. 2) fig. Care nu corespunde eforturilor făcute; care nu satisface; dezavantajos. [Sil. in-grat] /<fr. ingrat, lat. ingratus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INGRÁT, -Ă adj. 1. Nerecunoscător. 2. (Fig.) Care nu răsplăteşte, nu satisface, nu corespunde eforturilor muncii depuse. [< fr. ingrat, it. ingrato, lat. ingratus].
(Dicţionar de neologisme)

INGRÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (om) nerecunoscător. II. adj. (fig.) care nu satisface, nu corespunde eforturilor depuse. ♢ greu, dificil. (< fr. ingrat, lat. ingratus)
(Marele dicţionar de neologisme)

ingrát adj. m., s. m., pl. ingráţi; f. sg. ingrátă, pl. ingráte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INGRÁT adj. v. anevoios, delicat, dezagreabil, dificil, gingaş, greu, neplăcut.
(Dicţionar de sinonime)

INGRÁT adj., s. nerecunoscător, (înv.) nedulce, nemulţumitor. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)