inhalare

INHALÁ, inhalez, vb. I. Tranz. A absorbi pe căile respiratorii vapori, gaze sau lichide, a trage în piept, a inspira gaze, vapori etc. – Din fr. inhaler, lat. inhalare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INHALÁRE, inhalări, s.f. Faptul de a inhala. – V. inhala.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INHAL//Á ~éz tranz. 1) (gaze, vapori sau lichide) A absorbi pe căile respiratorii (în scopuri terapeutice). 2) (aer) A trage în plămâni în procesul respiraţiei; a inspira; a aspira. /<fr. inhaler, lat. inhalare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INHALÁ vb. I. tr. A trage în piept, a inspira gaze, vapori etc. [< fr. inhaler].
(Dicţionar de neologisme)

INHALÁRE s.f. Acţiunea de a inhala şi rezultatul ei. [< inhala].
(Dicţionar de neologisme)

INHALÁ vb. tr. a trage în piept, a inspira gaze, vapori etc. (< fr. inhaler, lat. inhalare)
(Marele dicţionar de neologisme)

inhalá vb., ind. prez. 1 sg. inhaléz, 3 sg. şi pl. inhaleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inhaláre s. f., g.-d. art. inhalării; pl. inhalări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INHALÁ vb. a aspira, a trage. (~ pe nări o substanţă medicamentoasă.)
(Dicţionar de sinonime)

INHALÁRE s. aspirare, inhalaţie. (~ unei substanţe medicamentoase.)
(Dicţionar de sinonime)