inhibat dex - definiţie, sinonime, conjugare
INHIBÁ, inhíb, vb. I. 1. Tranz. A frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacţie chimică etc. 2. Refl. A se abţine, a se reţine, a se stăpâni. – Din fr. inhiber, lat. inhibere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INHIBÁT, -Ă, inhibaţi, -te, adj. 1. (Despre acţiuni, procese fiziologice, reacţii chimice etc.) Care este frânat, împiedicat, încetinit în desfăşurare. 2. (Despre oameni) Care nu se manifestă spontan, care se abţine; reţinut. – V. inhiba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INHIBÁ pers. 3 inhíbă tranz. (procese fiziologice, reacţii chimice) A împiedica să se manifeste; a frâna. /<fr. inhiber, lat. inhibere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE INHIBÁ mă inhíb intranz. A-şi înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reţine; a se controla. /<fr. inhiber, lat. inhibere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INHIBÁ vb. I. 1. tr. A împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacţie chimică etc. 2. refl. A se abţine, a se reţine. [< fr. inhiber, lat. inhibere].
(Dicţionar de neologisme)

INHIBÁ vb. tr. I. a împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacţie chimică. II. refl a se abţine, a se reţine. (< fr. inhiber, lat. inhibere)
(Marele dicţionar de neologisme)

inhibá vb., ind. prez. 1 sg. inhíb, 3 sg. şi pl. inhíbă
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in inh inhi inhib inhiba

Cuvinte se termină cu literele: at bat ibat hibat nhibat