inhibiție

INHIBÍŢIE, inhibiţii, s.f. 1. Proces fundamental al activităţii nervoase, opus excitaţiei, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitaţiei. 2. (Chim.) Fenomen de oprire, de întârziere sau de micşorare a vitezei de desfăşurare a unei reacţii chimice cu ajutorul inhibitorilor. – Din fr. inhibition, lat. inhibitio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INHIBÍŢI//E ~i f. Proces de inhibare a anumitor activităţi fiziologice, a anumitor reacţii chimice. [G.-D. inhibiţiei] /<fr. inhibition, lat. inhibitio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INHIBÍŢIE s.f. Actul de a (se) inhiba; frânare, suprimare pe cale nervoasă a unei funcţii. ♦ (Chim.) Oprire sau încetinire a unei reacţii cu ajutorul inhibitorilor. [Gen. -iei, var. inhibiţiune s.f. / cf. fr. inhibition].
(Dicţionar de neologisme)

INHIBÍŢIE s. f. 1. faptul de a (se) inhiba; suprimare pe cale nervoasă a unei funcţii. 2. (chim.) oprire sau încetinire a unei reacţii cu ajutorul inhibitorilor. (< fr. inhibition, lat. inhibitio)
(Marele dicţionar de neologisme)

inhibíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. inhibíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. inhibíţiei; pl. inhibíţii, art. inhibíţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INHIBÍŢIE s. inhibare.
(Dicţionar de sinonime)