inițiere dex - definiţie, sinonime, conjugare
INIŢIÁ, iniţiez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) introduce într-un domeniu de activitate în care nu a lucrat; a da cuiva sau a căpăta primele cunoştinţe. 2. Tranz. A face începutul, a pune bazele unei acţiuni, a organiza o mişcare, o activitate. [Pr.: -ţi-a] – Din fr. initier, lat. initiare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INIŢIÉRE, iniţieri, s.f. Acţiunea de a (se) iniţia şi rezultatul ei. [Pr.: -ţi-e-] – V. iniţia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INIŢI//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A face să se iniţieze. 2) (acţiuni, activităţi, mişcări etc.) A realiza punând bazele. [Sil. -ţi-a] /<fr. initier, lat. initiare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE INIŢI//Á mă ~éz intranz. A acumula noţiunile iniţiale (dintr-un domeniu de activitate). [Sil. -ţi-a] /<fr. initier, lat. initiare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INIŢIÁ vb. I. 1. tr. A primi (pe cineva) în rândul celor care practicau un anumit cult. ♦ A îndruma în practica unei religii. 2. tr., refl. A da cuiva sau a căpăta cunoştinţele necesare într-o ştiinţă, într-o artă, într-o meserie etc. 3. tr. A începe, a pune bazele unei activităţi etc. [Pron. -ţi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. initier, it. iniziare, lat. initiare – a începe].
(Dicţionar de neologisme)

INIŢIÉRE s.f. Acţiunea de a (se) iniţia şi rezultatul ei. [< iniţia].
(Dicţionar de neologisme)

INIŢIÁ vb. I. tr. 1. a primi (pe cineva) în rândul celor care practicau un anumit cult. ♢ a îndruma în practica unei religii. 2. a începe, a pune bazele unei activităţi etc. II. tr., refl. a da cuiva, a căpăta cunoştinţele necesare într-o ştiinţă, artă, meserie etc. (< fr. initier, lat. initiare)
(Marele dicţionar de neologisme)

INIŢIÉRE s. f. 1. acţiunea de a (se) iniţia. 2. provocare a unei explozii, a unei reacţii cu ajutorul impulsului iniţial. (< iniţia)
(Marele dicţionar de neologisme)

iniţiá vb. (sil. -ţi-a), ind. prez. 1 sg. iniţiéz, 1 pl. iniţiém (sil. -ţi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. iniţiéze; ger. iniţiínd (sil. -ţi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iniţiére s. f. (sil. -ţi-e-), g.-d. art. iniţiérii; pl. iniţiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INIŢIÁ vb. 1. a începe. (A ~ o campanie.) 2. v. preconiza. 3. a călăuzi, a introduce. (A ~ pe cineva într-un domeniu.) 4. a (se) instrui, a (se) învăţa. (A ~ într-o disciplină.)
(Dicţionar de sinonime)

INIŢIÉRE s. 1. începere. (~ unei campanii.) 2. v. preconizare. 3. călăuzire, introducere. (~ cuiva într-o profesiune.) 4. instruire, învăţare. (~ cuiva într-o disciplină.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ini init initi initie

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere tiere itiere