inimic dex - definiţie, sinonime, conjugare

inimic

[Sinonime]
INAMÍC, -Ă, inamici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. Duşman, vrăjmaş (în război, în viaţa de fiecare zi etc.). 2. Adj. Duşmănos, ostil. [Var.: (înv.) inimíc, -ă adj., s.m. şi f.] – Din lat. inimicus (după amic).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INIMÍC, -Ă, adj., s.m. şi f. v. inamic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INAMÍ//C2 ~ci m. 1) Persoană care manifestă agresivitate sau agresivitate sau ură faţă de cineva (sau ceva); duşman; vrăjmaş. 2) Stat (sau armată) cu care un alt stat este în stare de război; duşman; vrăjmaş. [Sil. in-a-] /<lat. inimicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INAMÍ//C1 ~că (~ci, ~ce) Care aparţine duşmanului; propriu duşmanului; duşmănesc; vrăjmăşesc. [Sil. in-a-] /<lat. inimicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INAMÍC, -Ă adj., s.m. şi f. Duşman, potrivnic, vrăjmaş. ♦ (Cel) care este duşmănos, ostil. [Var. inimic, -ă adj., s.m.f. / < lat. inimicus].
(Dicţionar de neologisme)

INIMÍC, -Ă adj., s.m. şi f. v. inamic.
(Dicţionar de neologisme)

inamíc adj. m., s. m. (sil. mf. in-) amic
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INAMÍC s., adj. 1. s., adj. v. duşman. 2. adj. v. duşmănos.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Inamic ≠ amic, prieten
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ini inim inimi

Cuvinte se termină cu literele: ic mic imic nimic