ÎNNISIPÁ, pers. 3 înnisipează, vb. I. Refl. (Despre căi de comunicaţie) A se acoperi cu un strat de nisip; (despre canale, conducte etc.) a se astupa cu nisip. – În + nisip.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNNISIPÁRE, înnisipări, s.f. Acţiunea de a se înnisipa. – V. înnisipa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎNNISIP//Á ~éz tranz. A face să se înnisipeze. /în + nisip
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎNNISIP//Á pers. 3 se ~éază intranz. (despre conducte, canale) A se astupa cu nisip; a se înfunda cu depuneri de nisip. /în + nisip
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÎNNISIPÁ vb. refl. (despre drumuri) a se acoperi cu un strat de nisip adus de vânt. ♢ (despre canale, conducte) a se astupa cu nisip. (< în- + nisip)
(Marele dicţionar de neologisme)
înnisipá vb., ind. prez. 3 sg. înnisipeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
înnisipáre s. f., g.-d. art. înnisipării; pl. înnisipări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎNNISIPÁRE, înnisipări, s.f. Acţiunea de a se înnisipa. – V. înnisipa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎNNISIP//Á pers. 3 se ~éază intranz. (despre conducte, canale) A se astupa cu nisip; a se înfunda cu depuneri de nisip. /în + nisip
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÎNNISIPÁ vb. refl. (despre drumuri) a se acoperi cu un strat de nisip adus de vânt. ♢ (despre canale, conducte) a se astupa cu nisip. (< în- + nisip)
(Marele dicţionar de neologisme)
înnisipá vb., ind. prez. 3 sg. înnisipeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
înnisipáre s. f., g.-d. art. înnisipării; pl. înnisipări
(Dicţionar ortografic al limbii române)