inocență dex - definiţie, sinonime, conjugare
INOCÉNT, -Ă, inocenţi, -te, adj. Curat la suflet, căruia nu i se poate imputa nimic; care exprimă nevinovăţie; candid. ♦ (Ir.) Naiv, simplu; ignorant. – Din fr. innocent, lat. innocens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INOCÉNŢĂ, inocenţe, s.f. Curăţenie sufletească, nevinovăţie; candoare. ♦ (Ir.) Naivitate, simplitate; ignoranţă. – Din fr. innocence, lat. innocentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INOCÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care nu face nici un rău; predispus să facă numai bine; curat la suflet; candid. 2) Care crede orice din cauza ignoranţei sau a lipsei de experienţă; credul; naiv. 3) Care nu este vinovat de nimic; curat la suflet; candid; neprihănit; nevinovat. 4) Care nu poate fi condamnat; nevinovat. Faptă ~tă. /<fr. innocent, lat. innocens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INOCÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter inocent; curăţenie sufletească; neprihănire; candoare; nevinovăţie. 2) Vorbă sau faptă de om inocent; naivitate. [G.-D. inocenţei] /<fr. innocence, lat. innocentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INOCÉNT, -Ă adj. 1. Nevinovat, curat, naiv; candid. 2. (Ironic) Simplu; ignorant. [< fr. innocent, it. innocente, lat. innocens].
(Dicţionar de neologisme)

INOCÉNŢĂ s.f. Nevinovăţie, curăţenie; candoare. [Cf. fr. innocence, it. innocenza, lat. innocentia].
(Dicţionar de neologisme)

INOCÉNT, -Ă adj. 1. nevinovat, curat, naiv; candid. 2. (ir.) simplu, ignorant. (< fr. innocent, lat. innocens)
(Marele dicţionar de neologisme)

INOCÉNŢĂ s. f. curăţenie sufletească, nevinovăţie; candoare. ♢ (ir.) naivitate, simplitate; ignoranţă. (< fr. innocence, lat. innocentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

INOCENTÁ, inocentéz, vb. I. Tranz. A declara (pe cineva) nevinovat, a-l prezenta ca neştiutor; a dezvinovăţi, a justifica. (< fr. innocenter)\r\n
(Marele dicţionar de neologisme)

inocént adj. m., pl. inocénţi; f. sg. inocéntă, pl. inocénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inocénţă s. f., g.-d. art. inocénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INOCÉNT adj. 1. v. nevinovat. 2. v. ingenuu. 3. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, prea-curat. (Un surâs ~.)
(Dicţionar de sinonime)

INOCÉNŢĂ s. 1. v. nevinovăţie. 2. v. ingenuitate. 3. candoare, castitate, feciorie, neprihănire, nevinovăţie, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurie, (fig.) curăţenie, imaculare, neîntinare, puritate, (înv. fig.) curăţie. (~ zâmbetului ei.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Inocent ≠ vinovat, stricat
(Dicţionar de antonime)

Inocenţă ≠ culpabilitate, vină, vinovăţie
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ino inoc inoce inocen

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta centa ocenta