inocula

INOCULÁ, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în organism o substanţă, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experienţe, imunizare etc. 2. Fig. A băga în mintea cuiva anumite concepţii, idei etc. [Var.: înoculá, vb. I] – Din fr. inoculer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNOCULÁ vb. I. v. inocula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INOCUL//Á ~éz tranz. 1) (medicamente, preparate, fluide) A introduce (cu seringa) în organism; a injecta. 2) fig. (pasiuni, idei, concepţii) A băga în cap; a sădi în minte. [Sil. in-o-] /<fr. inoculer, lat. inoculare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INOCULÁ vb. I. tr. 1. A introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin pentru a-l imuniza. 2. (Fig.) A sădi în mintea cuiva anumite idei, concepţii etc. [< fr. inoculer, cf. lat. inoculare].
(Dicţionar de neologisme)

INOCULÁ vb. tr. 1. a introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin, pentru a-l imuniza. 2. (fig.) a transmite, a sădi în mintea cuiva anumite idei etc. (< fr. inoculer, lat. inoculare)
(Marele dicţionar de neologisme)

inoculá vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 1 sg. inoculéz, 3 sg. şi pl. inoculeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INOCULÁ vb. v. vaccina.
(Dicţionar de sinonime)