inovator
[Sinonime]
INOVATÓR, -OÁRE, inovatori, -oare, s.m. şi f., adj. (Persoană) care realizează o inovaţie; (persoană) care inovează ceva. – Din fr. innovateur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INOVAT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care inovează ceva; înnoitor; novator. /<fr. innovateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INOVAT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi. f. Autor al unei inovaţii. /<fr. innovateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INOVATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care inovează ceva, cel care introduce o inovaţie. ♦ adj. Înnoitor. [Cf. fr. innovateur].
(Dicţionar de neologisme)
INOVATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care realizează o inovaţie; care inovează. (< fr. innovateur)
(Marele dicţionar de neologisme)
inovatór s. m., adj. m., pl. inovatóri; f. sg. şi pl. inovatoáre, g.-d. sg. art. inovatoárei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INOVATÓR adj. înnoitor. (Un spirit ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INOVAT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care inovează ceva; înnoitor; novator. /<fr. innovateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INOVATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care inovează ceva, cel care introduce o inovaţie. ♦ adj. Înnoitor. [Cf. fr. innovateur].
(Dicţionar de neologisme)
INOVATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care realizează o inovaţie; care inovează. (< fr. innovateur)
(Marele dicţionar de neologisme)
inovatór s. m., adj. m., pl. inovatóri; f. sg. şi pl. inovatoáre, g.-d. sg. art. inovatoárei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INOVATÓR adj. înnoitor. (Un spirit ~.)
(Dicţionar de sinonime)