inseminare

A INSEMIN//Á ~éz tranz. A fecunda pe cale artificială. /<fr. inséminer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSEMINÁRE s.f. (Biol.) Acţiunea de a insemina; inseminaţie. [< insemina].
(Dicţionar de neologisme)

INSEMINÁ vb. I. tr. (Biol.) A fecunda pe cale artificială; a însămânţa. [< fr. inséminer].
(Dicţionar de neologisme)

INSEMINÁ vb. tr. a fecunda pe cale artificială; a însămânţa. (< fr. inséminer)
(Marele dicţionar de neologisme)

insemináre s. f., pl. inseminări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inseminá vb., ind. prez. 1 sg. inseminéz, 3 sg. şi pl. insemineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)