insinuare dex - definiţie, sinonime, conjugare
INSINUÁ, insinuez, vb. I. 1. Tranz. A strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă. 2. Tranz. şi refl. A (se) strecura undeva pe nesimţite; a (se) infiltra. [Pr.: -nu-a] – Din fr. insinuer, lat. insinuare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSINUÁRE, insinuări, s.f. Acţiunea de a (se) insinua şi rezultatul ei; aluzie calomnioasă, răutăcioasă; strecurare, pătrundere, infiltrare, insinuaţie. [Pr.: -nu-a-] – V. insinua.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INSINU//Á ~éz tranz. 1) (aluzii, idei calomnioase, vorbe răutăcioase etc.) A strecura cu dibăcie; a exprima pe ocolite. 2) (persoane) A face să se insinueze. [Sil. -nu-a] /<fr. insinuer, lat. insinuare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE INSINU//Á mă ~éz intranz. A pătrunde cu abilitate şi pe neobservate; a se infiltra; a se strecura. [Sil. -nu-a] /<fr. insinuer, lat. insinuare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSINU//ÁRE ~ări f. 1) v. A INSINUA şi A SE INSINUA. 2) Aluzie calomnioasă făcută la adresa cuiva (cu scopul de a-l defăima). /v. a (se) insinua
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSINUÁ vb. I. 1. tr. A strecura, a sugera cu dibăcie o aluzie, o idee etc. 2. tr., refl.. A (se) infiltra pe nesimţite, a (se) strecura. [Pron. -nu-a. / < fr. insinuer, it., lat. insinuare].
(Dicţionar de neologisme)

INSINUÁRE s.f. Acţiunea de a (se) insinua şi rezultatul ei. ♦ Vorbă, aluzie prin care se lasă să se înţeleagă un anumit lucru. ♦ Strecurare, infiltrare; insinuaţie. [Pron. nu-a-. / < insinua].
(Dicţionar de neologisme)

INSINUÁ vb. I. tr. a strecura, a sugera cu dibăcie o idee, o aluzie răutăcioasă, calomnioasă etc. II. tr., refl. a (se) infiltra pe nesimţite, a (se) strecura. (< fr. insinuer, lat. insinuare)
(Marele dicţionar de neologisme)

INSINUÁRE s. f. acţiunea de a (se) insinua. ♢ vorbă, aluzie prin care se lasă să se înţeleagă un anumit lucru. ♢ strecurare; insinuaţie. (< insinua)
(Marele dicţionar de neologisme)

insinuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. insinuéz, 3 sg. şi pl. insinueáză, 1 pl. insinuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. insinuéze (sil. -nu-e-); ger. insinuând (sil. -nu-ând)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

insinuáre s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. insinuării (sil. -nu-ă-); pl. insinuări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INSINUÁ vb. v. infiltra, pătrunde, strecura.
(Dicţionar de sinonime)

INSINUÁRE s. v. infiltrare, infiltrat, infil-traţie, pătrundere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins insi insin insinu

Cuvinte se termină cu literele: re are uare nuare inuare