insistență dex - definiţie, sinonime, conjugare
INSISTÉNT, -Ă, insistenţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Stăruitor, perseverent. – Din fr. insistant, it. insistente.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSISTÉNŢĂ, insistenţe, s.f. Stăruinţă, perseverenţă. ♦ Rugăminte, cerere insistentă. – Din fr. insistance, it. insistenza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSISTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane) Care insistă; neclintit în hotărâri, atitudini, acţiuni; stăruitor; perseverent; tenace. 2) (despre manifestările oamenilor) Care vădeşte statornicie şi fermitate; stăruitor; perseverent; tenace. /<fr. insistant, lat. insistente
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSISTÉNŢ//Ă ~e f. Caracter insistent; neclintire în susţinerea unei păreri sau în realizarea unei acţiuni; stăruinţă; perseverenţă; tenacitate; asiduitate. /<fr. insistance, it. insistenza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSISTÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Stăruitor, perseverent. [Cf. fr. insistant, it. insistente].
(Dicţionar de neologisme)

INSISTÉNŢĂ s.f. Calitatea a ceea ce este insistent; stăruinţă, perseverenţă. ♦ (Spec.) Rugăminte, cerere insistentă. [Cf. fr. insistence, it. insistenza].
(Dicţionar de neologisme)

INSISTÉNT, -Ă adj. (şi adv.) stăruitor, perseverent. (< fr. insistant, it. insistente)
(Marele dicţionar de neologisme)

INSISTÉNŢĂ s. f. stăruinţă, perseverenţă. ♢ (spec.) rugăminte, cerere insistentă. (< fr. insistance, it. insistenza)
(Marele dicţionar de neologisme)

insistént adj. m., pl. insisténţi; f. sg. insisténtă, pl. insisténte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

insisténţă s. f., g.-d, art. insisténţei; pl. insisténţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INSISTÉNT adj., adv. 1. adj. v. stăruitor. 2. adv. v. stăruitor. 3. adj. v. perseverent.
(Dicţionar de sinonime)

INSISTÉNŢĂ s. 1. v. stăruinţă. 2. v. perseverenţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins insi insis insist

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta tenta stenta