insolență dex - definiţie, sinonime, conjugare
INSOLÉNT, -Ă, insolenţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Obraznic, impertinent; neruşinat; necuviincios. – Din fr. insolent, lat. insolens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSOLÉNŢĂ, insolenţe, s.f. Obrăznicie, impertinenţă, neruşinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă. – Din fr. insolence, lat. insolentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSOLÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care vădeşte neruşinare; lipsit de respect; obraznic; impertinent. /<fr. insolent, lat. insolens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSOLÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter insolent; impertinenţă. 2) Atitudine sau conduită insolentă; impertinenţă. /<fr. insolence, lat. insolentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSOLÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Obraznic, impertinent; neruşinat. [Cf. fr. insolent, it. insolente].
(Dicţionar de neologisme)

INSOLÉNŢĂ s.f. Obrăznicie, impertinenţă; neruşinare. [Cf. fr. insolence, it. insolenza].
(Dicţionar de neologisme)

INSOLÉNT, -Ă adj. (şi adv.) obraznic, impertinent; neruşinat. (< fr. insolent, lat. insolens)
(Marele dicţionar de neologisme)

INSOLÉNŢĂ s. f. obrăznicie, impertinenţă; neruşinare. (< fr. insolence, lat. insolentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

insolént adj. m., pl. insolénţi; f. sg. insoléntă, pl. insolénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

insolénţă s. f., g.-d. art. insolénţei; pl. insolénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INSOLÉNT adj. v. obraznic.
(Dicţionar de sinonime)

INSOLÉNŢĂ s. v. obrăznicie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Insolentpoliticos
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins inso insol insole

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta lenta olenta