insolite

INSOLÍT, -Ă, insoliţi, -te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobişnuit; neuzitat. – Din fr. insolite, lat. insolitus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSOLÍ//T ~tă (~ţi, ~te) Care este contrar obiceiului; neobişnuit. /<fr. insolite, lat. insolitus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSOLÍT, -Ă adj. (Rar) Contrar obiceiului; neobişnuit. [< fr. insolite, cf. lat. in – ne-, solitus – obişnuit].
(Dicţionar de neologisme)

INSOLÍT, -Ă adj. contrar obiceiului; neobişnuit. ♢ nepotrivit. (< fr. insolite, lat. insolitus)
(Marele dicţionar de neologisme)

insolít adj. m., pl. insolíţi; f. sg. insolítă, pl. insolíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INSOLÍT adj. v. neobişnuit.
(Dicţionar de sinonime)

INSOLÍT adj. v. aparte, deosebit, individual, neobişnuit, singular, special.
(Dicţionar de sinonime)