inspectare

INSPECTÁ, inspectez, vb. I. Tranz. A controla, a verifica activitatea unei persoane, a unei instituţii etc. pe baza unei însărcinări speciale; p. ext. a examina, a cerceta amănunţit şi cu atenţie ceva. – Din fr. inspecter, lat. inspectare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSPECTÁRE, inspectări, s.f. Acţiunea de a inspecta şi rezultatul ei; control, verificare; p. ext. examinare, cercetare. – V. inspecta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INSPECT//Á ~éz tranz. 1) (activităţi ale persoanelor, instituţiilor, organizaţiilor etc.) A controla în mod oficial, pentru a constata dacă totul decurge cum trebuie. 2) A examina, a cerceta cu atenţie. [Sil. in-spec-] /<fr. inspecteur, lat. inspectare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSPECTÁ vb. I. tr. A examina, a controla (ceva) pe baza unei însărcinări speciale; (p. ext.) a examina, a cerceta atent. [< fr. inspecter, cf. lat. inspectare].
(Dicţionar de neologisme)

INSPECTÁRE s.f. Acţiunea de a inspecta şi rezultatul ei; control, verificare; (p. ext.) examinare. [< inspecta].
(Dicţionar de neologisme)

INSPECTÁ vb. tr. a examina, a controla, a verifica; (p. ext.) a cerceta atent. (< fr. inspecter, lat. inspectare)
(Marele dicţionar de neologisme)

inspectá vb., ind. prez. 1 sg. inspectéz, 3 sg. şi pl. inspecteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inspectáre s. f., g.-d. art. inspectării; pl. inspectări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INSPECTÁ vb. 1. v. verifica. 2. (MIL.) (înv.) a şmotri. (A ~ o unitate.)
(Dicţionar de sinonime)

INSPECTÁRE s. v. control.
(Dicţionar de sinonime)