inspirat dex - definiţie, sinonime, conjugare
INSPIRÁ, inspír, vb. I. 1. Intranz. A inhala aer în plămâni. 2. Tranz. Fig. A face să se nască în conştiinţa cuiva un gând, un sentiment, o hotărâre; a sugera. ♦ Spec. A provoca cuiva avântul creaţiei artistice; a insufla (2). 3. Refl. Fig. (Cu determinări introduse prin prep. „din”, „de la”) A-şi găsi un izvor de inspiraţie (2) în...; a se orienta, a se ghida, a se conduce după... – Din fr. inspirer, lat. inspirare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSPIRÁT, -Ă, inspiraţi, -te, adj. Cuprins, pătruns de inspiraţie (2). ♢ Expr. A fi bine (sau rău) inspirat = a avea o idee, o iniţiativă, bună sau rea. – V. inspira. Cf. fr. i n s p i r e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INSPIRÁ inspír tranz. 1) (aer) A trage în plămâni în procesul respiraţiei; a inhala; a aspira. 2) (gânduri, sentimente, idei etc.) A face să apară în minte; a insufla. [Sil. in-spi-] /<fr. inspirer, lat. inspirare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE INSPIRÁ mă inspír intranz. A împrumuta gânduri, idei, mijloace de expresie, elemente, folosindu-le în procesul de elaborare a unei opere; a lua în calitate de izvor de inspiraţie. [Sil. in-spi-] /<fr. inspirer, lat. inspirare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSPIRÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A INSPIRA şi A SE INSPIRA. 2) Care este cuprins de inspiraţie; stăpânit de un puternic avânt creator. /v. a (se) inspira
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSPIRÁ vb. I. 1. tr. A trage aer în plămâni. 2. tr. (Fig.) A face să se nască, să pătrundă în mintea, în sufletul cuiva (un sentiment, o idee etc.); a sugera. 3. refl. A lua anumite idei, informaţii etc. dintr-un anumit loc. [P.i. inspír. / < fr. inspirer, it., lat. inspirare].
(Dicţionar de neologisme)

INSPIRÁT, -Ă adj. Cuprins de inspiraţie (2). ♢ A fi bine inspirat = a avea o idee bună. [< inspira].
(Dicţionar de neologisme)

INSPIRÁ vb. I. tr. 1. a trage aer în plămâni. 2. (fig.) a stârni, a provoca în mintea, în sufletul cuiva un sentiment, o idee etc.; a sugera, a însufleţi. II. refl. a lua anumite idei, informaţii etc. dintr-o anumită sursă. (< fr. /s\'/inspirer, lat. inspirare)
(Marele dicţionar de neologisme)

inspirá vb., ind. prez. 1 sg. inspír, 3 sg. şi pl. inspíră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

inspirát adj. m., pl. inspiráţi; f. sg. inspirátă, pl. inspiráte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INSPIRÁ vb. a aspira, a trage. (~ cu nesaţ aerul în piept.)
(Dicţionar de sinonime)

INSPIRÁ vb. v. sugera.
(Dicţionar de sinonime)

INSPIRÁT adj. (fig.) iluminat. (Persoană ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins insp inspi inspir

Cuvinte se termină cu literele: at rat irat pirat spirat