inspirator

INSPIRATÓR, -OÁRE, inspiratori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care ajută inspiraţia aerului în plămâni. 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care inspiră (2) pe cineva; p. ext. îndrumător, sfătuitor. – Din fr. inspirateur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSPIRAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care favorizează inspiraţia; care contribuie la inhalarea aerului în plămâni. Muşchi ~ori. 3) şi substantival Care inspiră; apt de a inspira. /<fr. inspirateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSPIRATÓR, -OÁRE adj. (Anat.) Care participă la inspiraţie (1). // s.m. şi f. Cel care inspiră, sugerează (o idee). [Cf. fr. inspirateur].
(Dicţionar de neologisme)

INSPIRATÓR, -OÁRE I. adj. (anat.) care participă la inspiraţie (1). II. adj., s. m. f. (cel) care inspiră, sugerează (o idee). (< fr. inspirateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

inspiratór adj. m., s. m., pl. inspiratóri; f. sg. şi pl. inspiratoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)