instanță dex - definiţie, sinonime, conjugare

instanță

[Sinonime]
INSTÁNŢĂ, instanţe, s.f. (Şi în sintagma instanţă judecătorească) Organ de stat însărcinat cu soluţionarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea şi persoanele juridice. ♢ Expr. În ultimă instanţă = în cele din urmă, până la urmă, nemaiavând altă cale. – Din fr. instance, lat. instantia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSTÁNŢ//Ă ~e f. Organ de stat însărcinat cu aplicarea justiţiei. ♢ Primă ~ primă treaptă în ierarhia jurisdicţiei. În ultimă ~ în cele din urmă; până la urmă. /<fr. instance, lat. instantia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSTÁNŢĂ s.f. Organ de stat însărcinat cu aplicarea justiţiei; autoritate judecătorească. ♢ În ultimă instanţă = până la urmă. [Cf. fr. instance, it. istanza, lat. instantia < in – în, stare – a sta].
(Dicţionar de neologisme)

INSTÁNŢĂ s. f. organ de stat însărcinat cu judecarea cauzelor civile şi penale; autoritate judecătorească. o în ultimă ~ = până la urmă. (< fr. instance, lat. instantia)
(Marele dicţionar de neologisme)

instánţă s. f., g.-d. art. instánţei; pl. instánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INSTÁNŢĂ s. (JUR.) justiţie. (S-a prezentat în faţa ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins inst insta instan

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta tanta stanta