instantaneu

INSTANTANÉU, -ÉE, instantanei, -ee, adj., s.n. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care se produce foarte repede (şi durează foarte puţin), care se iveşte brusc, pe neaşteptate; pe moment. 2. S.n. Imagine sau fotografie obţinută prin expunerea unei plăci sau a unui film pe o durată foarte scurtă. 3. Adj. (Fiz.; despre mărimi) Care se referă la un anumit moment sau care este definit pentru un anumit moment. – Din fr. instantané.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSTANTANÉ//U¹ ~e (~i, ~e) şi adverbial Care se produce brusc şi cu o repeziciune foarte mare; fulgerător. [Sil. in-stan-] /<fr. instantané
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSTANTANÉ//U² ~e n. Fotografie obţinută printr-o expunere de foarte scurtă durată. [Sil. in-stan-] /<fr. instantané
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSTANTANÉU, -ÉE adj. 1. (adesea adv.) Care se produce foarte repede; care apare brusc, pe moment. 2. (Fiz.; despre mărimi) Referitor la un anumit moment. // s.n. Fotografie luată cu expunere scurtă. ♦ Expunere scurtă la fotografiere. [Pron. -neu. / < fr. instantané].
(Dicţionar de neologisme)

INSTANTANÉU, -ÉE I. adj. 1. (şi adv.) care se produce foarte repede; care apare brusc, pe moment. 2. (fiz., despre mărimi) referitor la un anumit moment. ♢ (tehn.; despre centre şi axe de rotaţie) cu poziţie variabilă în timp faţă de sistemul de referinţă fix şi mobil. II. s. n. fotografie luată cu expunere scurtă. ♢ expunere foarte scurtă a clişeului. (< fr. instantané)
(Marele dicţionar de neologisme)

instantanéu adj. m., pl. instantanéi; f. sg. şi pl. instantanée
(Dicţionar ortografic al limbii române)

instantanéu s. n., art. instantanéul; pl. instantanée
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INSTANTANÉU adj., adv. 1. adj. v. inopinat. 2. adj. momentan. (Reacţie ~.) 3. adj. v. subit. 4. adv. v. deodată.
(Dicţionar de sinonime)