instaurare

INSTAURÁ, instaurez, vb. I. Tranz. 1. A pune bazele unui regim, unui sistem politic, unui guvern etc.; a institui. 2. A introduce pentru prima oară (un obicei, o modă etc.); a stabili. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. instaurer, lat. instaurare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSTAURÁRE, instaurări, s.f. Acţiunea de a instaura şi rezultatul ei; instituire, stabilire. [Pr.: -sta-u-] – V. instaura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INSTAUR//Á ~éz tranz. 1) A face să se instaureze. 2) A transpune în viaţă (pentru prima dată); a face să ia fiinţă; a înfiinţa. ~ legi noi. [Sil. in-sta-u-] /<fr. instaurer, lat. instaurare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE INSTAUR//Á mă ~éz intranz. (despre stări) A se stabili, dominând; a se întrona; a se înscăuna. S-a ~at democraţia peste tot. [Sil. in-sta-u-] /<fr. instaurer, lat. instaurare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSTAURÁ vb. I. tr. A întrona, a stabili; a introduce. [Pron. -ta-u-. / < lat. instaurare, cf. fr. instaurer].
(Dicţionar de neologisme)

INSTAURÁRE s.f. Acţiunea de a instaura şi rezultatul ei; instauraţie. [< instaura].
(Dicţionar de neologisme)

INSTAURÁ vb. tr. a întrona, a stabili; a introduce. (< fr. instaurer, lat. instaurare)
(Marele dicţionar de neologisme)

instaurá vb. (sil. -sta-u-), ind. prez. 1 sg. instauréz, 3 sg. şi pl. instaureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

instauráre s. f. (sil. -sta-u-), g.-d. art. instaurării; pl. instaurări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INSTAURÁ vb. a stabili, (fig.) a întrona. (A ~ disciplina.)
(Dicţionar de sinonime)

INSTAURÁRE s. stabilire, (fig.) întronare. (~ a ordinii.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Instaurare ≠ răsturnare
(Dicţionar de antonime)