instigare dex - definiţie, sinonime, conjugare
INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. A întărâta, a incita, a provoca; a monta (la acţiuni duşmănoase). – Din fr. instiguer, lat. instigare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSTIGÁRE, instigări, s.f. Acţiunea de a instiga şi rezultatul ei; îndemn la violenţă; instigaţie, întărâtare, provocare, incitare. – V. instiga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INSTIGÁ instíg tranz. (persoane) A aduce în mod intenţionat la o stare de agitaţie, îndemnând la acţiuni duşmănoase; a aţâţa; a stârni; a incita; a provoca; a porni. [Sil. in-sti-] /<fr. instiguer, lat. instigare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSTIGÁ vb. I. tr. A aţâţa, a împinge la fapte duşmănoase, la dezordine; a incita. [P.i. instíg. / < fr. instiguer, cf. lat. instigare].
(Dicţionar de neologisme)

INSTIGÁRE s.f. Acţiunea de a instiga şi rezultatul ei; instigaţie. [< instiga].
(Dicţionar de neologisme)

INSTIGÁ vb. tr. a aţâţa, a îndemna la acţiuni duşmănoase, la violenţă; a incita. (< fr. instiguer, lat. instigare)
(Marele dicţionar de neologisme)

instigá vb., ind. prez. 1 sg. instíg, 3 sg. şi pl. instígă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

instigáre s. f., g.-d. art. instigării; pl. instigări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INSTIGÁ vb. a agita, a aţâţa, a incita, a întărâta, a provoca, a stârni, a tulbura, (pop.) a sumuţa, (înv. şi reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuţi, a monta. (El ~ masele.)
(Dicţionar de sinonime)

INSTIGÁRE s. aţâţare, incitare, instigaţie, întărâtare, provocare, stârnire, tulburare, (rar) incitaţie, provocaţie, (pop.) zădărâre, (fig.) asmuţire. (~ maselor.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins inst insti instig

Cuvinte se termină cu literele: re are gare igare tigare