instigațiune

INSTIGÁŢIE, instigaţii, s.f. Instigare. [Var.: instigaţiúne s.f.]. – Din fr. instigation, lat. instigatio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSTIGAŢIÚNE s.f. v. instigaţie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSTIGÁŢI//E ~i f. 1) v. A INSTIGA. 2) Îndemn la acţiuni violente; aţâţare; incitare; pornire; provocaţie. /<fr. instigation, lat. instigatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSTIGÁŢIE s.f. Îndemn la violenţă; aţâţare, instigare. [Gen. -iei, var. instigaţiune s.f. / cf. fr. instigation].
(Dicţionar de neologisme)

INSTIGAŢIÚNE s.f. v. instigaţie.
(Dicţionar de neologisme)

instigáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. instigáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. instigáţiei; pl. instigáţii, art. instigáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INSTIGÁŢIE s. v. instigare.
(Dicţionar de sinonime)