instilare

INSTILÁ, instilez, vb. I. Tranz. A administra picătură cu picătură un medicament lichid în scopuri terapeutice sau profilactice, a face o instilaţie; a pica¹. – Din fr. instiller, lat. instillare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSTILÁRE, instilări, s.f. (Med.) Acţiunea de a instila; instilaţie. – V. instila.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INSTIL//Á ~éz tranz. (medicamente lichide) A introduce picătură cu picătură într-o cavitate a unui organ (ureche, nas etc.); a pica; a picura. /<fr. instiller, lat. instillare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSTILÁ vb. I. tr. A picura o doctorie pe un organ bolnav. [< fr. instiller, cf. lat. instillare].
(Dicţionar de neologisme)

INSTILÁRE s.f. Acţiunea de a instila; instilaţie. [< instila].
(Dicţionar de neologisme)

INSTILÁ vb. tr. 1. a face o instilaţie. 2. (fig.) a face să pătrundă lent. (< fr. instiller, lat. instillare)
(Marele dicţionar de neologisme)

instilá vb., ind. prez. 1 sg. instiléz, 3 sg. şi pl. instileáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INSTILÁRE s. v. instilaţie.
(Dicţionar de sinonime)