instincte

INSTÍNCT, instincte, s.n. Complex de reflexe înnăscute, necondiţionate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie şi care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea. – Din fr. instinct, lat. instinctus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSTÍNCT ~e n. 1) Facultate înnăscută a tuturor fiinţelor sau a tuturor indivizilor unei specii de a executa acte determinate (pentru asigurarea necesităţilor vitale ale organismului). 2) Sentiment inconştient de prezicere a celor ce urmează să se întâmple; intuiţie. [Sil. in-stinct] /<fr. instinct, lat. instinctus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSTÍNCT s.n. Complex ereditar de reflexe necondiţionate proprii fiecărei specii şi care asigură orientarea în mediul înconjurător; impuls natural. [Pl. -te. / < fr. instinct].
(Dicţionar de neologisme)

INSTÍNCT s. n. comportament înnăscut, caracteristic pentru toţi indivizii unei specii; impuls natural. (< fr. instinct, lat. instinctus)
(Marele dicţionar de neologisme)

instínct s. n., pl. instíncte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INSTÍNCT s. simţ. (~ de conservare.)
(Dicţionar de sinonime)