instituire dex - definiţie, sinonime, conjugare
INSTITUÍ, instítui, vb. IV. Tranz. A înfiinţa, a întemeia, a funda (prin lege); a stabili, a alcătui1. – Din fr. instituer, lat. instituere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSTITUÍRE, instituiri, s.f. Faptul de a institui; înfiinţare, întemeiere, fundare; alcătuire. – V. institui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INSTITUÍ instítui tranz. (întreprinderi, asociaţii, societăţi, teorii etc.) A organiza pe un principiu nou (în mod oficial); a stabili; a constitui (prin lege). [Sil. in-sti-] /<fr. instituer, lat. instituere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSTITUÍ vb. IV. tr. A înfiinţa, a stabili, a întemeia. [P.i. instítui, 3,6 -ie. / < fr. instituer, cf. lat. instituere].
(Dicţionar de neologisme)

INSTITUÍRE s.f. Acţiunea, faptul de a institui; înfiinţare, întemeiere. [Pron. -tu-i-. / < institui].
(Dicţionar de neologisme)

INSTITUÍ vb. tr. a înfiinţa, a organiza, a stabili, a întemeia. (< fr. instituer, lat. instituere)
(Marele dicţionar de neologisme)

instituí vb., ind. şi conj. prez. 1 sg. instítui, 3 sg. şi pl. instítuie, imperf. 3 sg. instituiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

instituíre s. f., g.-d. art. instituírii; pl. instituíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INSTITUÍ vb. 1. v. constitui. 2. a fixa, a hotărî, a întocmi, a orândui, a rândui, a stabili, a statornici, (înv.) a aşeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 3. a face, a stabili. (A ~ legi.) 4. a introduce, a stabili. (A ~ o anumită practică.) 5. v. proclama. 6. v. înfiinţa.
(Dicţionar de sinonime)

INSTITUÍRE s. 1. v. constituire. 2. introducere, stabilire. (~ unei noi reglementări.) 3. v. pro-clamare. 4. v. înfiinţare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A institui ≠ a lichida, a suprima
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins inst insti instit

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire tuire ituire