institutoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
INSTITUTÓR, -OÁRE, institutori, -oare, s.m. şi f. (În trecut) Învăţător (la oraş). – Din fr. instituteur, lat. institutor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSTITUTÓR, -OÁRE s.m. şi f. (În trecut) 1. Grad în învăţământul elementar, superior învăţătorului, dat mai ales celor care predau la oraş. 2. Persoană care se ocupa de instruirea unui copil. [Cf. fr. instituteur].
(Dicţionar de neologisme)

INSTITUTÓR, -OÁRE s. m. f. (în trecut) învăţător (la oraş). (< fr. instituteur, lat. institutor)
(Marele dicţionar de neologisme)

institutór s. m., pl. institutóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

institutoáre s. f., g.-d. art. institutoárei; pl. institutoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INSTITUTÓR s. dascăl, (peior.) belfer.
(Dicţionar de sinonime)

INSTITUTOÁRE s. (pop. şi fam.) dăscăliţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins inst insti instit

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare utoare