instrucțiune

INSTRUCŢIÚNE, instrucţiuni, s.f. 1. Indicaţie dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. Instrucţie (1). 3. (La pl.) Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau broşura care cuprinde aceste îndrumări. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. instruction, lat. instructio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSTRUCŢIÚN//E ~i f. 1) mai ales la pl. Lămurire (orală sau scrisă) dată cuiva pentru a şti cum să procedeze în vederea realizării unei acţiuni sau misiuni speciale. 2) Text scris privind aplicarea în practică a unor îndrumări sau întreţinerea unui obiect. [Sil. in-struc-ţi-u-] /<fr. instruction
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSTRUCŢIÚNE s.f. 1. (La pl.) Lămuriri, explicaţii, dispoziţii date cuiva pentru a şti cum să procedeze.. 2. Unitate sintactică a programului unui calculator, conţinând informaţia (2) [în DN] şi indicând operaţia de efectuat. [Pron. -ţi-u-. / < fr. instruction].
(Dicţionar de neologisme)

INSTRUCŢIÚNE s. f. 1. indicaţie dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. unitate sintactică a programului unui calculator, conţinând informaţia (2) şi indicând operaţia de efectuat. (< fr. instruction, lat. instructio)
(Marele dicţionar de neologisme)

instrucţiúne (indicaţie) s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. instrucţiúnii; pl. instrucţiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INSTRUCŢIÚNE s. 1. v. directivă. 2. (la pl.) explicaţie, indicaţie, îndrumare, lămurire. (~i pentru folosirea unui medicament.) 3. (la pl.) v. aviz.
(Dicţionar de sinonime)