instructorul

INSTRÚCTOR, -OÁRE, instructori, -oare, s.m. şi f. Persoană competentă care instruieşte pe alţii. – Din fr. instructeur, rus. instruktor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSTRUCT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană cu pregătire specială care instruieşte. /<fr. instructeur, rus. instruktor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSTRÚCTOR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care face o muncă de instruire; (spec.) militar care instruieşte o trupă. [< rus. instruktor, cf. fr. instructeur].
(Dicţionar de neologisme)

INSTRÚCTOR, -OÁRE s. m. f. cel care face o muncă de instruire. (< fr. instructeur, rus. instruktor)
(Marele dicţionar de neologisme)

instrúctor s. m., pl, instrúctori
(Dicţionar ortografic al limbii române)