instrumental dex - definiţie, sinonime, conjugare

instrumental

INSTRUMENTÁL, -Ă, instrumentali, -e, adj. 1. Făcut, executat cu ajutorul instrumentelor. 2. (Gram.; în sintagma) Complement circumstanţial instrumental = complement circumstanţial care arată mijlocul prin care se realizează o acţiune. – Din fr. instrumental.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSTRUMENTÁL ~ă (~i, ~e) 1) (de- spre piese muzicale) Care este executat la instrumente. 2) Care este format din instrumente. Ansamblu ~. /<fr. instrumental
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSTRUMENTÁL, -Ă adj. 1. (Muz.) Făcut, executat cu ajutorul instrumentelor. 2. Complement circumstanţial instrumental = complement circumstanţial care arată prin ce mijloc se îndeplineşte o acţiune. [Cf. fr. instrumental].
(Dicţionar de neologisme)

INSTRUMENTÁL, -Ă I. adj. 1. (despre muzică) executat cu ajutorul instrumentelor. 2. complement circumstanţial ~ = complement care arată mijlocul prin care se îndeplineşte o acţiune; propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care îndeplineşte în frază rol de complement circumstanţial instrumental. ♢ (psih.; despre condiţionări, obiecte, acte psihice) care serveşte drept mijloc pentru dezvoltarea unei acţiuni sau obţinerea unui efect. II. s. n. caz al flexiunii nominale în indo-europeană (transmis şi în limba rusă) care arată instrumentul cu ajutorul căruia se realizează acţiunea verbului. (< fr. instrumental)
(Marele dicţionar de neologisme)

instrumentál adj. m., pl. instrumentáli; f. sg. instrumentálă, pl. instrumentále
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in ins inst instr instru

Cuvinte se termină cu literele: al tal ntal ental mental