instrumentalism dex - definiţie, sinonime, conjugare

instrumentalism

INSTRUMENTALÍSM s.n. Concepţie filosofică potrivit căreia noţiunile, categoriile şi teoriile ştiinţifice nu reflectă realitatea obiectivă, fiind numai nişte instrumente pentru săvârşirea unor acţiuni utile individului. – Din fr. instrumentalisme. Cf. rus. i n s t r u m e n t a l i z m.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSTRUMENTALÍSM s.n. 1. Concepţie filozofică idealist-subiectivă, variantă a pragmatismului, care consideră că noţiunile, categoriile şi teoriile ştiinţifice sunt simple „instrumente” şi „chei” utile, fără să aibă valoare reflectorie în raport cu realitatea obiectivă. 2. Şcoală formalistă în poezie care îşi propune să creeze efecte lirice prin combinaţii sonore muzicale, expresive. V. simbolism (1) [în DN]. [Cf. fr. instrumentalisme, engl. instrumentalism, germ. Instrumentalismus].
(Dicţionar de neologisme)

INSTRUMENTALÍSM s. n. 1. concepţie idealist-subiectivă, variantă a pragmatismului, care consideră că noţiunile, categoriile şi teoriile ştiinţifice sunt simple „instrumente” şi „chei” utile, fără să aibă valoare reflectorie în raport cu realitatea obiectivă. 2. şcoală formalistă în poezie care îşi propune să creeze efecte lirice prin combinaţii sonore muzicale, expresive. (< fr. instrumentalisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

instrumentalísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in ins inst instr instru

Cuvinte se termină cu literele: sm ism lism alism talism