instrumentar

INSTRUMENTÁR, instrumentare, s.n. Totalitatea instrumentelor necesare într-o anumită activitate. – Instrument + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSTRUMENTÁR ~e n. Totalitate a instrumentelor necesare unei activităţi. /instrumentar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSTRUMENTÁR s.n. Totalitatea instrumentelor folosite într-o anumită activitate. [Cf. fr. instrumentaire].
(Dicţionar de neologisme)

INSTRUMENTÁR s. n. totalitatea instrumentelor într-o anumită activitate. (< fr. instrumentaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

instrumentár s. n., pl. instrumentáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INSTRUMENTÁR s. utilaj. (~ al unui laborator.)
(Dicţionar de sinonime)