INSTRUMENTÁ, instrumentez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A aranja o bucată muzicală pe (grupuri de) instrumente. ♦ (Impr.) A executa o bucată muzicală la unul sau la mai multe instrumente. 2. A efectua o instrumentaţie (3). – Din fr. instrumenter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INSTRUMENTÁR, instrumentare, s.n. Totalitatea instrumentelor necesare într-o anumită activitate. – Instrument + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A INSTRUMENT//Á ~éz 1. tranz. 1) (piese muzicale) A aranja pe grupuri de instrumente, pentru a putea fi executat de orchestră; a orchestra. 2) (unelte, piese) A scoate cu ajutorul unor dispozitive speciale dintr-o mină sau dintr-o sondă. 2. intranz. A elabora contracte, procese-verbale şi alte acte publice. /<fr. instrumenter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INSTRUMENTÁR ~e n. Totalitate a instrumentelor necesare unei activităţi. /instrumentar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INSTRUMENTÁ vb. I. 1. intr. A întocmi contracte, procese-verbale şi alte acte publice. 2. tr. (Rar) A aranja o bucată muzicală pe grupuri de instrumente. 3. A face instrumentaţia (2) unei piese rămase într-un puţ de petrol. [< fr. instrumenter].
(Dicţionar de neologisme)
INSTRUMENTÁR s.n. Totalitatea instrumentelor folosite într-o anumită activitate. [Cf. fr. instrumentaire].
(Dicţionar de neologisme)
INSTRUMENTÁ vb. I. intr. a întocmi contracte, procese-verbale şi alte acte publice. II. tr. 1. a aranja o bucată muzicală pe grupuri de instrumente. 2. a efectua o instrumentaţie (1). 3. a manipula. (< fr. instrumenter)
(Marele dicţionar de neologisme)
INSTRUMENTÁRE s. f. 1. acţiunea de a instrumenta. 2. (inform.) inserare de instrucţiuni adiţionale într-un program de testat, în scopul evaluării unor atribute ale acestuia. (< instrumenta)
(Marele dicţionar de neologisme)
INSTRUMENTÁR s. n. totalitatea instrumentelor într-o anumită activitate. (< fr. instrumentaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
instrumentá vb., ind. prez. 1 sg. instrumentéz, 3 sg. şi pl. instrumenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
instrumentáre s. f., g.-d. art. instrumentării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
instrumentár s. n., pl. instrumentáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INSTRUMENTÁ vb. v. orchestra.
(Dicţionar de sinonime)
INSTRUMENTÁ vb. v. ancheta, cerceta, instrui.
(Dicţionar de sinonime)
INSTRUMENTÁRE s. v. anchetare, anchetă, cercetare, instruire.
(Dicţionar de sinonime)
INSTRUMENTÁR s. utilaj. (~ al unui laborator.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INSTRUMENTÁR, instrumentare, s.n. Totalitatea instrumentelor necesare într-o anumită activitate. – Instrument + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INSTRUMENTÁR ~e n. Totalitate a instrumentelor necesare unei activităţi. /instrumentar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INSTRUMENTÁ vb. I. 1. intr. A întocmi contracte, procese-verbale şi alte acte publice. 2. tr. (Rar) A aranja o bucată muzicală pe grupuri de instrumente. 3. A face instrumentaţia (2) unei piese rămase într-un puţ de petrol. [< fr. instrumenter].
(Dicţionar de neologisme)
INSTRUMENTÁR s.n. Totalitatea instrumentelor folosite într-o anumită activitate. [Cf. fr. instrumentaire].
(Dicţionar de neologisme)
INSTRUMENTÁ vb. I. intr. a întocmi contracte, procese-verbale şi alte acte publice. II. tr. 1. a aranja o bucată muzicală pe grupuri de instrumente. 2. a efectua o instrumentaţie (1). 3. a manipula. (< fr. instrumenter)
(Marele dicţionar de neologisme)
INSTRUMENTÁRE s. f. 1. acţiunea de a instrumenta. 2. (inform.) inserare de instrucţiuni adiţionale într-un program de testat, în scopul evaluării unor atribute ale acestuia. (< instrumenta)
(Marele dicţionar de neologisme)
INSTRUMENTÁR s. n. totalitatea instrumentelor într-o anumită activitate. (< fr. instrumentaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
instrumentá vb., ind. prez. 1 sg. instrumentéz, 3 sg. şi pl. instrumenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
instrumentáre s. f., g.-d. art. instrumentării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
instrumentár s. n., pl. instrumentáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INSTRUMENTÁ vb. v. orchestra.
(Dicţionar de sinonime)
INSTRUMENTÁ vb. v. ancheta, cerceta, instrui.
(Dicţionar de sinonime)
INSTRUMENTÁRE s. v. anchetare, anchetă, cercetare, instruire.
(Dicţionar de sinonime)
INSTRUMENTÁR s. utilaj. (~ al unui laborator.)
(Dicţionar de sinonime)