insuficient dex - definiţie, sinonime, conjugare

insuficient

[Sinonime]
INSUFICIÉNT, -Ă, insuficienţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este suficient, de ajuns (cantitativ), care nu satisface (calitativ), nesatisfăcător; nemulţumitor. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ sub limita de trecere (la un examen). [Pr.: -ci-ent] – Din lat. insufficiens, -ntis, it. insufficiente.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSUFICIÉNT1 m. Calificativ echivalent cu una din notele „unu”, „doi”, „trei” sau „patru” (în sistemul de apreciere a cunoştinţelor prin zece puncte). [Sil. -ci-ent] /<lat. insufficiens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSUFICIÉN//T2 ~tă ( ~ţi, ~te) şi adverbial Care nu este suficient; neîndestulător; nesatisfăcător. [Sil. -ci-ent] /<lat. insufficiens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSUFICIÉNT, -Ă adj. Care nu este suficient, care nu ajunge; nesatisfăcător. // s.m. Calificativ sub limita de trecere, obţinut de un candidat la un examen. [Pron. -ci-ent. / cf. lat. insufficiens, it. insufficiente, fr. insuffisant].
(Dicţionar de neologisme)

INSUFICIÉNT, -Ă I. adj. care nu este suficient; nesatisfăcător. II. s. m. calificativ sub limita de trecere, la un examen. (< it. insufficiente, lat. insufficiens)
(Marele dicţionar de neologisme)

insuficiént adj. m. suficient
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INSUFICIÉNT adj., adv. 1. adj. neîndestulător, nemulţumitor, nesatisfăcător, redus, sărac. (Can-titate ~.) 2. adj. v. puţin. 3. adj. neîndestulător, nesatisfăcător, redus, sărac. (Un inventar ~ de utilaje.) 4. adj. v. redus. 5. adv. prost.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Insuficientsuficient
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins insu insuf insufi

Cuvinte se termină cu literele: nt ent ient cient icient