insulta dex - definiţie, sinonime, conjugare
INSÚLTĂ, insulte, s.f. Cuvânt sau faptă injurioasă la adresa cuiva; ofensă, jignire, injurie. – Din fr. insulte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSULTÁ, insúlt, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni. – Din fr. insulter, lat. insultare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSÚLT//Ă ~e f. Vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputaţia cuiva; jignire; ofensă; injurie. [G.-D. insultei] /<fr. insulte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A INSULTÁ insúlt tranz. (persoane) A trata cu insulte; a înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a ofensa. /<fr. insulter, lat. insultare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSÚLTĂ s.f. Jignire, ofensă. [< fr. insulte].
(Dicţionar de neologisme)

INSULTÁ vb. I. tr. A aduce (cuiva) o insultă; a jigni. [P.i. insúlt, 3,6 -tă. / < fr. insulter, cf. lat. insultare].
(Dicţionar de neologisme)

INSULTĂ s. f. jignire, ofensă, injurie. (< fr. insulte)
(Marele dicţionar de neologisme)

INSULTÁ vb. tr. a aduce (cuiva) o insultă; (fig.) a brava cu insolenţă. (< fr. insulter)
(Marele dicţionar de neologisme)

insúltă s. f., g.-d. art. insúltei; pl. insúlte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

insultá vb., ind. prez. 1 sg. insúlt, 3 sg. şi pl. insúltă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INSÚLTĂ s. v. jignire.
(Dicţionar de sinonime)

INSULTÁ vb. v. jigni.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins insu insul insult

Cuvinte se termină cu literele: ta lta ulta sulta nsulta