insurgență dex - definiţie, sinonime, conjugare
INSURGÉNT, -Ă, insurgenţi, -te, s.m. şi f. Persoană care participă activ la o insurecţie. ♦ Spec. Nume dat coloniştilor americani care s-au ridicat împotriva Angliei în sec. XVIII. – Din lat. insurgens, -ntis, germ. Insurgent, engl., fr. insurgents.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSURGÉNŢĂ, insurgenţe, s.f. (Rar) Insurecţie; răscoală. – Din fr. insurgence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INSURGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care participă la o insurecţie. /<lat. insurgens, ~ntis, germ. Insurgent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INSURGÉNT, -Ă s.m. şi f. Participant la o insurecţie; răsculat; (spec.) nume dat coloniştilor americani care s-au ridicat împotriva Angliei în sec. XVIII. [Cf. fr. insurgé, it. insurgente].
(Dicţionar de neologisme)

INSURGÉNŢĂ s.f. (Rar) Răscoală, insurecţie. [Cf. fr. insurgence].
(Dicţionar de neologisme)

INSURGÉNT, -Ă s. m. f. participant la o insurecţie. (< lat. insurgens, germ. Insurgent)
(Marele dicţionar de neologisme)

INSURGÉNŢĂ s. f. insurecţie; răscoală, revoltă. (< fr. insurgence)
(Marele dicţionar de neologisme)

insurgént s. m., pl. insurgénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

insurgénţă s. f., g.-d. art. insurgénţei; pl. insurgénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

insurgéntă s. f., g.-d. art. insurgéntei; pl. insurgénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
INSURGÉNT adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: in ins insu insur insurg

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta genta rgenta