intabulare dex - definiţie, sinonime, conjugare
INTABULÁ, intabulez, vb. I. Tranz. A înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară. – Din germ. intabulieren.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTABULÁRE, intabulări, s.f. Acţiunea de a intabula şi rezultatul ei. – V. intabula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A INTABUL//Á ~éz tranz. (drepturi imobiliare) A înregistra în cartea funciară. /<fr. intabuler, germ. intabulieren
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

intabulá (intabuléz, intabulát), vb. – A înscrie în registrul de proprietate. Lat. intabulare (sec. XVIII), cf. germ. intabulieren. În Trans., şi în Mold., înv.
(Dicţionarul etimologic român)

INTABULÁ vb. I. tr. A înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funciară. [< germ. intabulieren].
(Dicţionar de neologisme)

INTABULÁRE s.f. Acţiunea de a intabula şi rezultatul ei. [< intabula].
(Dicţionar de neologisme)

INTABULÁ vb. tr. a înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funduară. (< germ. intabulieren)
(Marele dicţionar de neologisme)

intabulá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. intabuleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

intabuláre s. f., g.-d. art. intabulării; pl. intabulări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: in int inta intab intabu

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ulare bulare