integral
[Sinonime]
INTEGRÁL, -Ă, integrali, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Întreg, complet. ♢ Făină integrală = făină brută obţinută prin măcinarea grâului. Pâine integrală = pâine fabricată din făină integrală. 2. Adj. (În sintagmele) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiază integralele. Ecuaţie integrală = ecuaţie în care se efectuează o integrare asupra funcţiei necunoscute. 3. S.f. (Mat.) Funcţie care se obţine prin integrarea unei funcţii date, a unei ecuaţii diferenţiale sau a unei ecuaţii cu derivate parţiale. ♦ Simbol matematic folosit pentru a indica operaţia de integrare. – Din fr. intégral.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTEGRÁL ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial Care nu a suferit nici o vătămare; cu integritatea neatinsă; întreg; intact. ♢ Făină ~ă făină brută. 2): Calcul ~ ramură a matematicii care se ocupă cu studiul integralelor. [Sil. -te-gral] /<fr. intégral
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTEGRÁL, -Ă adj. 1. Întreg, neîmpărţit, complet. ♢ Făină integrală = făină obţinută prin măcinarea grâului, din care s-au extras grişul şi făina albă. 2. Calcul integral = calcul opus calculului diferenţial, care studiază proprietăţile şi aplicaţiile integralelor. [< fr. intégral, cf. lat. integer – întreg].
(Dicţionar de neologisme)
INTEGRÁL, -Ă I. adj. 1. (şi adv.) întreg, complet. o făină ~ă = făină, prin măcinarea grâului, din care se extrag grişul şi făina albă. 2. calcul ~ = capitol al analizei matematice care studiază proprietăţile şi aplicaţiile integralelor. II. s. f. (mat.) funcţie care se obţine prin integrarea unei ecuaţii diferenţiale. ♢ simbol matematic care indică operaţia de integrare. (< fr. intégral, lat. integralis)
(Marele dicţionar de neologisme)
integrál adj. m. (sil. -gral), pl. integráli; f. sg. integrálă, pl. integrále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INTEGRALĂ NEDEFINÍTĂ s. (MAT.) primitivă. (~ a unei funcţii.)
(Dicţionar de sinonime)
INTEGRÁL adj., adv. 1. adj. v. complet. 2. adj. v. exhaustiv. 3. adj. v. total. 4. adv. absolut, complet, completamente, total, (înv. şi pop.) sadea. (Calul era ~ alb.) 5. adj. v. deplin. 6. adj. v. neprecupeţit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Integral ≠ parţial
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTEGRÁL ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial Care nu a suferit nici o vătămare; cu integritatea neatinsă; întreg; intact. ♢ Făină ~ă făină brută. 2): Calcul ~ ramură a matematicii care se ocupă cu studiul integralelor. [Sil. -te-gral] /<fr. intégral
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
INTEGRÁL, -Ă I. adj. 1. (şi adv.) întreg, complet. o făină ~ă = făină, prin măcinarea grâului, din care se extrag grişul şi făina albă. 2. calcul ~ = capitol al analizei matematice care studiază proprietăţile şi aplicaţiile integralelor. II. s. f. (mat.) funcţie care se obţine prin integrarea unei ecuaţii diferenţiale. ♢ simbol matematic care indică operaţia de integrare. (< fr. intégral, lat. integralis)
(Marele dicţionar de neologisme)
integrál adj. m. (sil. -gral), pl. integráli; f. sg. integrálă, pl. integrále
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INTEGRALĂ NEDEFINÍTĂ s. (MAT.) primitivă. (~ a unei funcţii.)
(Dicţionar de sinonime)
INTEGRÁL adj., adv. 1. adj. v. complet. 2. adj. v. exhaustiv. 3. adj. v. total. 4. adv. absolut, complet, completamente, total, (înv. şi pop.) sadea. (Calul era ~ alb.) 5. adj. v. deplin. 6. adj. v. neprecupeţit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Integral ≠ parţial
(Dicţionar de antonime)