integralism

INTEGRALÍSM s.n. 1. Curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, logice, etice sau sociale. 2. Aspiraţie către actualizarea completă a propriei ideologii în viaţa social-politică. [Cf. it. integralismo şi „Integral” – titlul unei reviste din Bucureşti].
(Dicţionar de neologisme)

INTEGRALÍSM s. n. 1. curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă o artă a imediatului şi a autenticităţii totale. 2. aspiraţie către actualizarea completă a propriei ideologii în viaţa social-politică. (< it. integralismo)
(Marele dicţionar de neologisme)

integralísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)