inteligent

INTELIGÉNT, -Ă, inteligenţi, -te, adj. Înzestrat cu inteligenţă; deştept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care denotă inteligenţă (1). – Din fr. intelligent, lat. intelligens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTELIGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care vădeşte inteligenţă; plin de inteligenţă; cu capacităţi intelectuale deosebite. /<fr. intelligent, lat. intelligens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTELIGÉNT, -Ă adj. Deştept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care manifestă inteligenţă. [Cf. lat. intelligens, fr. intelligent].
(Dicţionar de neologisme)

INTELIGÉNT, -Ă adj. 1. deştept, ager la minte, pătrunzător. 2. care denotă inteligenţă. (< fr. intelligent, lat. intelligens)
(Marele dicţionar de neologisme)

inteligént adj. m., pl. inteligénţi; f. sg. inteligéntă, pl. inteligénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INTELIGÉNT adj. 1. ager, deştept, dibaci, iscusit, isteţ, îndemânatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. şi reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. şi Bucov.) hâtru, (Transilv.) ocoş, ştram, (înv.) scornaci, (fig.) dezgheţat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.) 2. v. spiritual. 3. chibzuit, cuminte, deştept, înţelept. (O faptă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Inteligent ≠ mărginit, nătâng, nătărău, năuc, neghiob, netot, obtuz, prost, redus, tâmp, tont
(Dicţionar de antonime)