INTELIGHÉNŢIA s.f. 1. (Ant., sec. XIX, în Rusia ţaristă) Avangardă intelectuală care milita în favoarea reformelor politico-sociale. 2. (P. ext.) Grup de intelectuali (dintr-o ţară sau dintr-un colectiv), care formează elita sau avangarda (artistică, socială sau politică). (cf. fr. intelligentsia, intelligentzia, engl. intelligentsia = intelectuali de elită sau de avangardă, germ. Intelligenzija < împrum. din rus. intellighenţia = clasa intelectualilor reformatori din Rusia ţaristă de la sf. sec. al XIX-lea < lat. intelligentia = înţelegere) [TLF, MW]
(Alte dicţionare)
intelighénţie (intelectualitate) (-ţi-e) s. f., art. intelighénţia (-ţi-a), g.-d. intelighénţii, art. intelighénţiei
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
(Alte dicţionare)
intelighénţie (intelectualitate) (-ţi-e) s. f., art. intelighénţia (-ţi-a), g.-d. intelighénţii, art. intelighénţiei
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)