intendent

INTENDÉNT, -Ă, intendenţi, -te, subst. 1. S.m. şi f. (În unele ţări) Persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituţii, a unei case etc. 2. S.m. (În trecut) Ofiţer din serviciul intendenţei. [Var.: intendánt s.m.] – Din fr. intendant, lat. intendens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

INTENDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Administrator al unei instituţii sau al unui local. /<fr. intendant, lat. intendens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

INTENDÉNT, -Ă s.m. şi f. Administrator al unei case, al unui local etc. // s.m. Ofiţer din serviciul intendenţei. [Var. intendant s.m. / < fr. indendant].
(Dicţionar de neologisme)

INTENDÉNT, -Ă I. s. m. f. (în unele ţări) administrator al unei case, al unui local etc. II. s. m. ofiţer din seviciul intendenţei. (< fr. intendant, lat. intendents)
(Marele dicţionar de neologisme)

intendént s. m., pl. intendénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
INTENDÉNT s. v. administrator.
(Dicţionar de sinonime)